28/08/2026
🛡️ Poți avea mii de alerte, zeci de instrumente de securitate și un întreg set de politici. Dar atunci când apare un atac, întrebarea rămâne una simplă: știi ce ai de făcut și cât de repede poți acționa?
Aceasta a fost una dintre ideile centrale ale discuției din cadrul:
𝗣𝗮𝗻𝗲𝗹 𝟮: 𝗖𝗬𝗕𝗘𝗥 𝗥𝗘𝗦𝗜𝗟𝗜𝗘𝗡𝗖𝗘 𝗜𝗡 𝗧𝗛𝗘 𝗥𝗘𝗔𝗟 𝗪𝗢𝗥𝗟𝗗, la Conferința finală SIEMBIOT.
Alături de Tudor Cristea – CrowdStrike, Corina Vasile – ANIS România, Gerald Dincă – SANADOR, Florin Pană – Vodafone, Tiberiu Baraboi – Expertware și Alexandru Vîlcu – Hewlett Packard Enterprise, discuția a dus cybersecurity-ul dincolo de politici și checklist-uri, în realitatea de zi cu zi a organizațiilor.
Câteva idei care au rămas din panel:
🔹 Mai multe date nu înseamnă automat mai multă securitate. Atunci când organizațiile generează volume uriașe de date și alerte, provocarea este să identifici rapid ce contează și să ajungi cu informația la omul care trebuie să acționeze.
🔹 Atacatorii se mișcă prea repede pentru procese lente. Dacă un atac poate trece de la compromitere la următoarea etapă în câteva minute – sau chiar mai puțin – monitorizarea și răspunsul trebuie să țină pasul.
🔹 Granița dintre „interior” și „exterior” nu mai este atât de clară. Cloud-ul, AI-ul și folosirea unor credențiale valide schimbă modul în care privim riscul. Uneori, atacatorul nu trebuie să spargă ușa. Are deja cheia.
🔹 Tehnologia nu creează singură reziliență. Un backup este util atunci când poate fi restaurat, iar un instrument de securitate își face treaba atunci când este configurat, monitorizat și integrat în procese care funcționează atunci când ai nevoie de ele.
🔹 Nivelul de maturitate diferă încă foarte mult de la o organizație la alta. Nu toate companiile din România au echipe dedicate, timp și resurse pentru a gestiona volumele tot mai mari de informații și alerte. În astfel de cazuri, automatizarea și externalizarea anumitor capabilități pot face diferența dintre a vedea o alertă și a putea reacționa la ea.
🔹 Incidentele nu ar trebui să devină lecții ținute în spatele ușilor închise. Experiența unei organizații poate fi utilă pentru altele, iar schimbul de lecții învățate poate crește nivelul de pregătire al întregii comunități.
În final, reziliența nu se măsoară în numărul de controale bifate. Se vede în capacitatea de a continua să funcționezi atunci când ceva merge foarte prost.
Și poate cel mai simplu test este acesta:
Dacă mâine dimineață ceva esențial nu ar mai funcționa, cât de pregătiți am fi să îl repunem în funcțiune?
🤝 Mulțumim tuturor speakerilor din cel de-al doilea panel și tuturor participanților pentru o discuție care a pus accentul pe partea de cybersecurity pe care o simțim cel mai direct: 🧑💻 ce se întâmplă în lumea reală.
