Școala de acasă

14/12/2022

04/10/2022

Cine poate rezolva acest exercițiu simplu de matematică?

Exercitiul acesta se regaseste in manualele de matematica de clasa a IV-a, copiii studiosi il rezolva in doua minute, dar unii adulti gresesc cand vine vorba de

06/06/2022

, , , ,

LECȚIA DE ISTORIE - 5 iunie: Izbucnirea „Războiului de șase zile” dintre Israel și țările arabe.
La 5 iunie 1967 va începe „Războiul de șase zile” conflict din Orientul Mijlociu, prin care Israelul a ripostat faţă de blocarea strâmtorii Tiran de la Marea Roșie de către Egipt și a lansat atacuri simultane asupra Egiptului, Iordaniei si Siriei, ocupând Fâşia Gaza şi Peninsula Sinai, înălţimile Golan, Cisiordania şi sectorul arab din Ierusalimul de Est. Chiar dacă Organizaţia Naţiunilor Unite a cerut încetarea imediată a focului, Israelul va continua războiul și în timp de șase zile va cuceri mai mult decât dublul teritoriului său de până atunci. Această situație era foarte delicată pentru liderul sovietic Leonid Brejnev, deoarece Moscova susţinea țările arabe împotriva Israelului, care la rândul său, era ajutat de Statele Unite ale Americii și țările occidentale. De aceea, convocaţi urgent la Kremlin, liderii comunişti din Europa de Est au decis ruperea relaţiilor cu Israelul, cu excepţia lui Nicolae Ceauşescu. Poziția României, de a nu rupe relațiile diplomatice cu Israelul, a fost interpretată de Brejnev ca fiind drept o sfidare la adresa comunismului și a Tratatului de la Varșovia, iar liderii comunişti prezenţi la Moscova și-au exprimat poziția față de cele declarate de Brejnev, reafirmându-şi loialitatea pentru politica sovietică din Orientul Mijlociu. Ceauşescu, care a mers la Moscova însoţit de primul ministru Ion Gheorghe Maurer, și-a menținut punctul de vedere și-i va replica lui Brejnev, care spunea că Israelul a comis un act de agresiune, că responsabilitatea declanșării războiului a fost a Egiptului, deoarece atacul israelian a fost determinat de provocările repetate a președintelui egiptean Nasser. Astfel, Ceaușescu, prin refuzul său de a rupe relațiile cu Israelul și de a accepta subordonarea faţă de Uniunea Sovietică, a îmbunătăţit masiv relațiile cu Statele Unite, care au recepţionat în mod favorabil această manifestare de independenţă a României. În schimb relaţiile cu Uniunea Sovietică vor deveni tot mai tensionate, deoarece Brejnev avea să-i reproşeze lui Ceauşescu, de mai multe ori , poziţia diferită adoptată de România, atât în cadrul C.A.E.R., cât și în cadrul Tratatului de la Varșovia.

29/05/2022

, , ,

LECȚIA DE ISTORIE - 29 mai: „Căderea” Constantinopolului.
La data de 29 mai 1453, într-o zi de marți, a avut loc „căderea Constantinopolului”, adică a capitalei Imperiului Bizantin, în urma asediului armatei turcești condusă de sultanul Mahomed al II-lea, care reușește să străpungă apărarea bizantină și să pătrundă în orașul asediat de mai bine de două luni. Întemeiat în anul 330 de împăratul Constantin cel Mare, orașul Constantinopol a dăinuit mai bine de 11 veacuri, iar în momentul cuceririi sale de către armatele turcești, gloria politico-militară a Imperiului Bizantin era de mult apusă. În plan teritorial, statul bizantin se reducea în anul 1453 doar la oraşul Constantinopol şi la zona din imediata sa vecinătate, restul teritoriului fiind deja cucerit de armata otomană. Marele asediu al Constantinopolului a început în aprilie 1453, iar efectivele modeste ale armatei din interiorul orașului, vor trebui sa facă față impresionantei armate otomane de peste 100.000 de oameni, ce vor folosi pentru prima dată în istorie, tunurile și praful de pușcă la asediul unei cetăți. De la începutul asediului, vor avea loc 14 atacuri ale turcilor asupra cetăţii, puterile occidentale urmărind cu sufletul la gură desfăşurarea evenimentelor, dar nici atunci în ceasul al doisprezecelea, statele europene nu vor dori să întindă vreo mâna de ajutor „fraţilor creştini”. Asaltul final al Constantinopolului a început pe 29 mai, puţin după miezul nopţii, atacurile făcându-se în valuri succesive până în zorii zilei când corpul de elită al ienicerilor turci vor reuși să înfrângă eroica rezistenţă a apărătorilor epuizaţi și vor pătrunde în cetate. Ultimul împărat bizantin, Constantin al XI-lea Paleologul, a murit și el în luptă, încercând în zadar să apere zidurile cetății, iar după ce au intrat în oraș, turcii au măcelărit o mare parte a populației, jefuind apoi toate bisericile din oraș, inclusiv vestita catedrală Sfânta Sofia, unde ferecăturile din aur şi argint care împodobeau Evangheliile au fost prădate, iar sfintele icoane au fost aruncate în foc. Legenda spune că atunci când turcii au năvălit în sfânta biserică, doi preoți care oficiau divina liturghie, au dispărut pur și simplu din sfântul lăcaș şi vor apărea din nou în ziua în care Constantinopolul va reveni din nou în stăpânirea creștinilor, iar liturghia va fi reluată din momentul în care atunci a fost întreruptă. Jefuirea Constantinopolului a durat trei zile şi trei nopţi, în tot acest timp populația orașului fiind masacrată fără milă, iar bisericile și alte lăcașe de cult fiind jefuire şi profanate. În acele zile nefaste a pierit și un mare număr de capodopere ale umanității, în special cărțile rare aflate în marea bibliotecă a orașului și unde se aflau importante lucrări ale antichității, precum cele a lui Aristotel, Platon, Seneca și alții, lucrări care au fost aruncate în foc, rupte în bucăți, călcate în picioare și distruse de către armata otomană. Astfel, după cucerire, Constantinopolul va deveni capitala Imperiului Otoman sub numele de Istanbul și de aici vor fi coordonate următoarele cuceriri ale otomanilor din Europa și Asia Mică. Din punct de vedere istoric, căderea Constantinopolului a însemnat nu numai sfârșitul vechiului Imperiu Bizantin, ci și confirmarea unei mari puteri militare, care după ce va cuceri Balcanii va reprezenta un permanent pericol pentru Europa și pentru civilizația creștină în următoarele secole.

10/05/2022

,

LECȚIA DE ISTORIE - 9 mai: Zi cu triplă semnificație istorică.
De-a lungul istoriei ziua de 9 mai a marcat de trei ori evoluția României. Astfel, 9 mai 1877 a fost ziua când a avut loc proclamarea independenţei de stat a României, 9 mai 1945 a fost desemnată ca Ziua Victoriei aliaților în cel de-al Doilea Război Mondial împotriva Germaniei naziste şi respectiv 9 mai 1985, ziua când liderii Uniunii Europene aflați la Summit-ul de la Milano, au decis ca pe această dată să fie sărbătorită Ziua Europei, unul dintre simbolurile menite să promoveze unitatea de pe bătrânul continent. Începând cu primul dintre aceste evenimente, proclamarea independenţei statale la 9 mai 1877, putem spune că fost încununarea strădaniilor de veacuri a românilor, aceea de obținere a independenței față de Imperiul Otoman. Iar în acea zi memorabilă când Mihail Kogălniceanu declara în Parlamentul ţării că „suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare”, rămâne ziua care prin hotărârea ţării întregi și vocea marelui om politic, s-a putut realiza dorința românilor. Cel de-al doilea eveniment care marchează această zi este data de 9 mai 1945, când milioane și milioane de oameni au trăit bucuria capitulării celui de-al treilea Reich. Iar prin semnarea actului de capitulare necondiţionată a Germaniei, care a avut loc la cartierul general sovietic din Berlin, a luat sfârşit cel de-al Doilea Război Mondial pe continentul european, război ce a costat viaţa a peste 40 de milioane de oameni și imense distrugeri materiale. Tot la 9 mai, în fiecare an, se serbează Ziua Uniunii Europene, pentru a marca istorica declaraţie de la 9 mai 1950 a ministrului francez de externe Robert Schuman, prin care propunea un plan de colaborare a țărilor de pe bătrânul continent, care să ducă la crearea Europei Unite. Acesta moment este considerat ca fiind hotărâtor pentru constituirea Uniunii Europene, iar liderii din țările europene aflați la Summit-ul Consiliului European de la Milano din anul 1985 au decis ca ziua de 9 mai să devină Ziua Europei Unite.

10/05/2022

LECȚIA DE ISTORIE - 10 mai: Ziua Regalității.
Ziua de 10 mai, cunoscută și ca Ziua Regalității, este o zi cu mare conotație istorică pentru România, o zi în care se spune că „am obținut Domn, Independență şi Regat!”. De ce este importantă aceasta zi pentru istoria noastră națională? Pentru că în 10 mai 1866 principele Carol I a intrat în București, fiind primit de o mulțime entuziastă până în dealul Mitropoliei, unde a fost întâmpinat de mitropolitul Nifon, care a oficiat o slujbă religioasă, după care s-a mers la Camera Deputaților unde Carol I a depus jurământul și a fost proclamat „domnitor al tuturor românilor”. Tot în ziua de 10 mai 1877, același Principe Carol I a promulgat legea prin care s-a proclamat Independenţa de Stat a României realizându-se astfel visul de secole al românilor. Și în fine, în 10 mai 1881 principele Carol I va deveni rege al românilor fiind încoronat cu coroana de oțel, oțel provenit de la un tun turcesc cucerit în Războiul de Independență din aul 1877. De asemenea, timp de peste opt decenii, din 1866 şi până în decembrie 1947, ziua de 10 mai va fi şi Ziua Națională a României și numai regimul comunist ce încerca să înlăture urmele monarhiei din ţară, a schimbat ziua națională din 10 mai în ziua de 23 august. Până la venirea regimului comunist, ziua de 10 Mai era sărbătorită de toți românii ca zi națională cu mare bucurie, iar în București mulțimea lua parte la celebra ,,bătaie de flori” de la Șosea, însă în timpul dictaturii comuniste, această sărbătoare a fost ștearsă deliberat din memoria colectivă. Manualele de istorie nu o menționau și nu era amintită niciodată public de teamă ca românii să nu afle ceva despre rege și regalitate. Astăzi, 10 Mai este ziua Regalităţii şi este sărbătorită de familia regală şi de simpatizanţii ei, dar şi de cei ştiu cât datorează România regilor pe care i-a avut.

05/05/2022

, , ,

LECȚIA DE ISTORIE - 5 mai: Moartea lui Napoleon Bonaparte.
La data de 5 mai 1821 a încetat din viaţă, în exil pe insula Sfânta Elena, împăratul Napoleon Bonaparte, liderul politic și militar al Franței, ale cărui acţiuni au influenţat politica europeană de la începutul secolului al XIX-lea. Născut în Corsica în 1769, Napoleon Bonaparte a devenit cunoscut în timpul Primei Republici Franceze unde a condus campanii reuşite împotriva Primei şi celei de-a Doua Coaliţii a țărilor care luptau împotriva Franţei. În anul 1799 Napoleon a organizat o lovitură de stat şi s-a proclamat Prim Consul, iar cinci ani mai târziu s-a încoronat ca împărat al francezilor. Trebuie amintit că în prima decadă a secolului al XIX-lea Napoleon Bonaparte a condus armatele Imperiului Francez împotriva marilor puteri europene şi a dominat Europa continentală printr-o serie de victorii militare. Invazia franceză a Rusiei din 1812 a marcat însă un punct de cotitură în destinul lui Napoleon, deoarece marea sa armată a suferit pierderi uriașe în timpul campaniei şi nu s-a mai recuperat niciodată pe deplin, fapt ce a făcut ca în 1813 cea de-a Şasea Coaliţie să-l înfrângă pe Napoleon în bătălia de Leipzig. Anul următor o coaliţie formată din prusaci, austrieci, ruși, englezi și suedezi a invadat Franţa și l-a forţat pe Napoleon să abdice, exilându-l pe insula Elba. În mai puţin de un an, Napoleon a scăpat de pe Elba şi s-a întors la putere, însă a fost învins în bătălia de la Waterloo din iunie 1815. După această înfrângere, Napoleon s-a predat englezilor, care l-au exilat pe insula Sfânta Elena, el petrecându-și ultimii şase ani ai vieţii sub supraveghere britanică. Potrivit anumitor documente, pe timpul șederii pe această insulă, Napoleon ar fi fost otrăvit treptat cu arsenic, fapt care i-ar fi adus moartea, chiar dacă versiunea oficială spune că el ar fi decedat în urma unui cancer la stomac. Napoleon a fost îngropat pe Sfânta Elena, însă corpul său a fost mai târziu repatriat și reînhumat la Paris în anul 1840.