04/04/2016
Blestemul lui Rose
Intr-un orasel mic si linistit din Scotia,aflat in apropierea Inverness-ului,locuia o pustoaica de 15 ani ,pe nume Emilie.Intr-o zi aceasta isi chema doua prietene apropiate,hotarata sa iasa din rutina zilnica si sa caute un loc mai interesant unde sa-si petreaca timpul liber. "Stiu!" spuse una dintre cele doua prietene,"e un loc superb,bine asta daca nu cumva sunteti niste lase",continua ea ,facandu-le din ochi."Este o casa" continua ea,"aflata undeva in padure,vreti sa auziti povestea ei?".."e o poveste ciudata,e genul de poveste pe care o spun betivanii batrani si satuli de viata ,care se aduna cateodata in dughenele de la periferia orasului ,pe timp de seara.Se spune ca,acum zeci de ani, in aceea casa locuia o batrana singuratica si cocarjita.In spatele casei avea o gradina in care isi plantase flori de toate felurile,pomi fructiferi si vita de vie .Ea se chinuia sa o ingrijeasca cat mai bine,pana cand ajunsese asemeni unui c**t de rai.Cu timpul insa,copii au inceput sa-i sara gardurile si sa ii fure flori din gradina,sa calce iarba ori sa faca alte stricaciuni,batandu-si joc,fara mila de munca batranei.Aceasta iesea adesea la geam si striga d**a ei,amenintandu-i ca vor regreta. Intr-o zi,doi copii din satucul apropiat au plecat in padure spre casa batranei si nu s-au mai intors.Revoltati, satenii au dat b***a in casa acesteia ,considerand-o vinovata.Negasind nici urma de trupurile copiilor,au acuzat-o de vrajitorie si au hotarat sa o duca la spanzuratoare.In drum spre mijlocul satului,localnicii aruncau cu pietre,cu carbuni si chiar cu apa clocotita asupra batranei,ocarand-o si spurcandu-i numele.La ultima rasuflare,batrana a aruncat un blestem asupra satucului,spunand ca oricine va indraznii sa-i incalce proprietatea va fi urmarit de o legiune de demoni care il vor arunca in flacarile sfasietoare ale iadului.Au inmormantat-o chiar in gradina casei ei,mormantul fiind inconjurat de parfumul florilor sale minunate.Satucul blestemat a devenit orasul in care locuim acum,si se spune ca cei ce au indraznit sa ajunga la casa ei,nu s-au mai intors.
Cele doua prietene o privira incremenite."Haide,nu e decat o casa veche,o sa fie o zi ca-n filmele de groaza,si sa vedeti cand le vom povesti celorlalti.Trebuie sa mergem! ...Nu-mi spuneti ca va e frica"."Sigur ca nu!"tipara celelalte in cor .:"Pai atunci ce mai asteptam?",intreba ea,facandu-le semn spre padure.Astfel cele trei fete au plecat in padure in cautarea casei vechi.La un moment dat ,crengile copacilor au inceput sa se indeseasca ,buruienile sa devina tot mai dese si tufele cu ramuri de spini sa le zgarie bratele si picioarele.Muschiul verde se intindea pretutindeni ,padurea devenind din ce in ce mai salbatica si mai intunecoasa.
Intr-un tarziu, in spatele unui gard inalt de tepuse,dadura peste o casuta veche ,de caramida,acoperita de iedera.Pe prispa era asezat un balansoar vechi invelit de panze de paianjen,care se clatina usor.Spre surprinderea lor,gradina era plina de flori,bine ingrijite, si in mijlocul lor se afla un mormant impunator ,pe care era gravat cu litere gotice:Aici odihneste Rose Adamison(1852-1927);mai jos, era un semn ciudat,pe care fetele nu il recunoscura."Deci,cine are curajul sa intre prima inauntru?Emilie ,esti invitata noastra!","Nu multumesc,prefer sa raman aici"."Haide,nu fi natanga,n-ai nimic de pierdut,numai o privire.".."In regula",raspunse Emilie d**a un timp,"numai o privire".Deschisera usa cu un scartait surd si Emilie se strecura inauntru,cu inima cat un purice.In cateva secunde,cele doua o impinsera inainte si inchisera usa,hohotind de ras."Va implor dati-mi drumul!!"tipa ea cu vocea tremuratoare,plangand in hohote,inima ei batea cu putere si frica o patrunsese pana in maduva oaselor.Urletele ei au continuat timp de cateva minute ,insotite de rasetele zgomotoase ale prietenlor de afara.Cand realizara ca nu se mai aude nimic,ele hotarara sa-i de drumul.Nu apucara sa puna din nou mana pe clanta, cand la geamul etajului superior,se ivi o femeie in varsta, imbracata intr-o rochie neagra de moda veche.Aceasta isi pironi privirea asupra lor pentru cateva secunde,d**a care disparu ca un fum negru.Fetele o luara la fuga,uitand de prietena lor si nu se oprira pana ce nu ajunsera in oras.Urmatoarea zi insa,aflara ca prietena lor nu se intorsese acasa.Hotarara sa nu povesteasca nimanui cele intamplate in padure,argumentand ca Emilie nu sa intalnise cu ele cu o zi inainte.Erau insa coplesite de vina,stiau bine cat gresisera fata de ea.
Le aparea in vise deseori,asa cm ramasese ultima data,impietrita de groaza ,plangand pierduta,soptindu-le din intuneric:"Vor veni d**a voi,nimeni nu scapa de blestemul lui Rose."
Intr-o dimineata una din ele o suna pe cealalta plangand.Aceasta ii spuse ca incepuse sa ii cada parul.In ziua urmatoare,ea fusese sunata la randul ei,pentru a afla ca celeilalte ii cadeau dintii.Cele doua fete incepura apoi sa vomite si sa se simta din ce in ce mai rau.Apoi uneia incepura sa ii cada unghiile,celeilalte i se rupsera trei oase.Se priveau in oglinda ,observand ingrozite ca in loc de chipul lor vedeau chipul lui Emilie,o fata buna,o veche prietena,o fiinta inocenta.
Urmatoarea noapte,doi parinti isi descoperira fiica inecata in cada plina cu apa clocotita,in timp ce alti doi parinti isi descoperira copila arsa de vie in podul casei pe un maldar de paie.
Deci sfatul meu suna cat se poate de prietenos:Nu cauta sa aflii secrete demult ingropate,caci legiunile de demoni iti vor gasi urma si o sa aiba grija sa razbune sufletele pierdute pe care le-ai nedreptatit! Asta daca nu vrei sa te alaturi mie,si sa traiesti cu un sentiment continuu, ca noaptea sa simti rasuflarea cuiva in ceafa.......
